Am ramas cu gura cascata in momentul in care am vazut cat de mult au crescut preturile apartamentelor din Romania. Raportat la cat castiga un om de rand, achizitionarea unei locuinte cu banii cash reprezinta cu adevarat un vis frumos. Nu mi-a surs niciodata ideea de a face un imprumut la banca pentru a-mi cumpara o casa, insa la ce preturi practica dezvoltatorii in ziua de astazi pentru un apartament intr-un bloc nou, chiar mi se pare imposibil sa mi-l pot permite acum. Si am deja 30 de ani. Oare daca pana la 60 as reusi sa strang bani, ar trebui sa ma bucur?
Ca sa ma fac inteleseaza, vreau sa mentionez faptul ca eu atunci cand spun apartament ma refer la un apartament cu spatiu generos, minim 70 mp, nu la o debara de 40-50 mp. Apartamentele comuniste mi se par triste, in niciun caz n-as da o caruta de bani pe un astfel de cotet, indiferent de zona. In opinia mea, o zona buna nu este la fel de importanta precum suprafata locuintei, spre exemplu. Degeaba imi oferi un apartament in centrul orasului daca el are doar 35 mp. Nu radeti, chiar exista locuite cu 2 camere care au aceasta suprafata mizera!
Bun, acum sa nu va imaginati ca as da toate economiile de-o viata pe un apartament „rezidential” in camp, acolo unde bate pormbu-n geam, iar la asfalt ajungi doar cu cizmele de cauciuc atunci cand ploua! In niciun caz! Si totusi, o sa vedeti ca daca vreti ceva de mijloc, decent asa cum zic eu, cu asfalt, cu suprafata cat sa te poti desfasura ok, cu loc de parcare si cu tot ce include cuvantul „civilizat”, este foarte greu de gasit cu un pret rezonabil. Si ce e de facut in astfel de situatii? Stam in chirie sau facem imprumut la banca?
Sunt curioasa care este parerea voastra si cum ati procedat atunci cand v-ati achizitionat locuinta. Care sunt criteriile pe care ati pus pret, ce v-ati dorit sa aiba in primul rand? Stiati ca apartamentele noi in Romania costa cat cele din alte tari civilizate (asta in conditiile in care Spania, Franta sau Germania chiar ofera cartiere rezidentiale, nu glume proaste)?