Iubesc din totul sufletul meu vara, insa anul acesta parca mi-am dorit mai mult ca niciodata sa plece mai repede, sa vina toamna. Mi-au cam pus capac temperaturile ridicate care si-au facut aparitia inca de la inceputul lunii mai, asa ca e lesne de inteles de ce am asteptat atat de mult sa vina toamna. De cand s-a mai racorit putin afara parca dorm mai bine, parca am mai mult spor in tot ceea ce fac si parca lectura este mult mai placuta acompaniata de o cana de ceai calda.
Toamna – cu noptile ei din ce in ce mai lungi si diminetile reci, cu zilele inca caldute, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea rascolitoare a vantului, cu soarele stins ce scalda natura intr-o lumina difuza, cu norii cenusii, cu ploaia mocaneasca, si cu strugurii pe care pur si simplu ii ador – incepe sa-mi placa tot mai mult! Surprinzator chiar si pentru mine. 🙂
Si odata cu toamna incepe si scoala, asa ca eu am ramas cu gandul la anii din urma, in care ma pregateam cu mare entuziasm de fiecare „prima zi de scoala”, in fiecare an. Imi este dor sa-mi cumpar rechizite, sa imi semnez caietele si sa le pun cele mai frumase invelitori, sa-mi pregatesc geanta de scoala, dar si sa rezolv problemele „incalcitei” matematici, care niciodata nu si le poate rezolva singura. 😀
Asa ca, bun venit, draga toamna! Ce mult te-am asteptat anul acesta! <3