Cateva melodii care imi plac

Am de multe ori impresia ca intr-o alta viata m-am nascut intr-o tara in care se vorbeste limba spaniola: fie in Spania, fie pe undeva prin America Latina. Iubesc limba spaniola si mi se pare cea mai frumoasa si usoara limba ever! Si de aici si iubirea mea pentru Reggaeton, acel gen muzical care isi are radacinile in muzica latina si caraibeana.

De curand am descoperit cateva melodii noi care fac parte din acest gen, asa ca m-am gandit sa le impartasesc cu voi. In cazul in care impartasiti aceeasi dragoste, dati-le play si ascultati-le! 😀

Reggaeton nu este singurul gen muzical pe care-l ascult, vor urma si alte articole cu recomandari de melodii ce fac parte din alte categorii. Voi ce muzica obisnuiti sa ascultati, ce melodii ati descoperit in ultima vreme?

Nu sunt prietena cu trezirea de dimineata

Nu pot sa adorm mai devreme de 11-12 noaptea, la fel cum nu pot sa ma trezesc mai devreme de 8 jumate dimineata. Cu greu reusesc sa deschid ochii pe la 8 si un pic, dar daca nu as fi nevoita sa ma ridic din pat, clar as dormi pana la cel putin 10-11. Nu sunt prietena cu rezirea de dimineata, niciodata n-am fost si chiar nu stiu cum as putea sa schimb acest aspect. Probabil, daca mi-as forma un program si-as reusi sa adorm mai devreme, as putea avea sanse sa fac ochi la prima ora a diminetii, la fel ca oricare alt om normal. 😀 Banuiesc, nu sunt convinsa 100%.

Ideea este ca desi ma asez in pat destul de devreme, gen 8-9, nu pot s-adorm, pentru ca am intotdeauna de urmarit seriale. Plus ca telefonul este indispensabil, asa ca il butonez pana aproape de culoare, in ciuda faptului ca stiu clar ca nu este recomandat sa fac asta.

In weekend-uri lenevesc si chiar dorm pana tarziu, gen 11-12, dar in cursul saptamanii nu pot sa-mi permit acest lux, deoarece trebuie sa si lucrez. Nu functionez bine fara cafea, asa ca prima grija dupa ce ma spal pe fata si pe dinti, este sa pornesc espressor-ul si sa-mi fac un latte. Primul, cel cu care-mi incep ziua, pentru ca ulterior mai urmeaza vreo 2.

Ar fi asa frumos daca ne-am putea face treaba fix atunci cand avem chef! Sa ne trezim dupa ce ne-am facut somnul, cand suntem perfect odihniti. Dar e un vis, stiu! Imi permit sa visez, ca’ doar dorm mult! 😀

Voi cum reusiti sa va treziti dis-de-dimineata? Aveti vreun secret pe care eu nu-l cunosc? Please, tell me your secret!

Scurta escapada la Budapesta

Weekend-ul trecut am fost pentru prima oara in vacanta la Budapesta. Nu am facut aceasta escapada mai devreme, deoarece m-am gandit ca nu sunt multe obiective de vizitat in capitala Ungariei, dar sincera sa fiu, si pentru ca am crezut ca nu o sa fiu impresionata de absolut nimic. Total gresita impresia mea, pentru ca Budapesta chiar poate fi pusa pe acelasi loc cu multe alte capitale europene foarte dezvoltate si foarte frumoase. Mi-a placut mult mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata!

Curatenia, transportul in comun bine pus la punct, peisajele si oamenii, care nu-s deloc rautaciosi asa cum se vehiculeaza, au fost principalele aspecte care m-au impresionat. Un alt lucru pe care trebuie neaparat sa-l mentionez este faptul ca Budapesta este un oras plin de vegetatie, zone verzi, asa cum la noi nu prea mai gasesti in ziua de astazi. Sa mergi pe la umbra pe strada atunci cand afara sunt 37 de grade, e mare lucru!

Autobuzele sunt intr-adevar pentru oameni si nu pentru animale, iar asta inseamna ca au climatizare care chiar functioneaza. Traficul mi s-a parut destul de fluidizat, incomparabil cu ceea ce se intampla in Bucuresti. Am observat ca multi oameni aleg sa calatoreasca cu mijloacele de transport in comun, probabil si de aici rezulta aceasta aerisire pe sosele. Sa mai spun ca nu prea sunt gropi si ca soselele-s ca-n palma?

In ciuda faptului ca Budapesta este un oras super mega plin de turisti, curatenia este ireprosabila! Nu gunoaie, nu caini comunitari, nu mizerie si nu cladiri darapanate! Daca n-as fi stiut unde sunt, as fi putut sa jur ca nu-i Ungaria, sau cel putin, nu Ungaria pe care eu mi-o imaginam la inceput. Cuvintele mele care descriu Budapesta sunt la superlativ.

Curatenie, multa vegetatie, cladiri vechi renovate, impresionante, oameni dispusi sa-ti ofere o mana de ajutor in caz de nevoie. Iti dai seama de Ungaria ca este mult peste Romania, de indata ce iesi din tara si vezi ca nu se termina autostrada dupa ce mergi 100 de kilometri.

Am luat la pas stradutele din centru, am vizitat Castelul Buda, Castle Garden Bazaar si podurile peste Dunare. Castelul Buda este superb, recomand sa-l vizitati daca ajungeti in Budapesta, aveti nevoie de cateva ore bune pentru a zabovi si admira fiecare coltisor al acestuia. Imi pare rau pentru ca nu am avut timp sa inchiriez bicicleta, dar poate cu alta ocazie. Mi-as dori sa revin la Budapesta si sa stau mai mult de 3 zile, pentru ca este o destinatie frumoasa si destul de ieftina.

Cazare am rezervat prin Airbnb, un apartament intreg cu pret decent, 150 lei/noapte. Am calatorit cu masina si drumul a fost usor de parcurs dupa ce-am iesit din tara. Vigneta pentru 10 zile a costat in jur de 50 lei.

A fost tare frumos, mai vreau! 😀 Promit sa revin si sa stau mai mult!

Banda de alergare sau bicicleta eliptica?

Nu reusesc sa fac miscare atat de mult pe cat mi-as dori, asa ca ma bate gandul sa rezolv cumva problema, achizionand fie o bicicleta eliptica, fie o banda de alergare. In momentul de fata nu m-am decis, mi-e greu sa o fac, pentru ca n-am idee ce-ar fi mai ok pentru ceea ce au am nevoie. Ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc, mentionez c-as vrea sa scap de cateva kilograme, dar si sa-mi tonifiez musculatura.

Ideea este ca nu pot sa ma tin de sala. Am incercat, nu mi-a placut, asa ca am renuntat de fiecare data cand am avut cate o astfel de tentativa. Sa ies in parc la alergat n-am tot timpul chef, plus ca nu-mi place cocalarimea de pe acolo, deci singura varianta care mi-a ramas este aceea de a face sport acasa. E mai comod si nu ma streseaza nimeni.

Am inteles ca bicicleta eliptica ar fi mai buna, pentru ca pedalatul nu zdruncina incheieturile picioarelor. Dar eu am totusi impresia ca alergatul ar da un randament mai mare. Sunt confunza si nu stiu ce sa fac.

De vreo 2 zile ma tot uit la magazinele online cu gandul de-a studia ofertele pentru a alege intr-un final un aparat fitness pentru acasa. Din ceea ce am observat, pentru banda de alergare as avea nevoie de un spatiu mai mare, dar si de un covor special din cauciu pentru a proteja parchetul. Cu bicicleta nu e chiar asa mare bataie de cap.

Preturile benzilor de alergare mai bune pronesc de la 1500 lei, in timp ce o bicicleta eliptica costa in jur de 800 lei. Cum am spus, nu stiu ce sa aleg, spre ce sa ma orientez, asa ca indraznesc sa va cer pareri.

Aveti acasa aparate de fitness? Ce-mi puteti recomanda, ce-ar fi mai buna, o banda de alergare sau o bicicleta eliptica pentru apartament? Mentionez ca n-as vrea sa ma trezesc cu reclamatii din partea vecinilor, deci sa fie ceva silentios. 😀 Astept recomandarile voastre!

2 intrebari care ma enerveaza

Daca n-as avea bun simt, le-as raspunde unora exact asa cum merita, mai ales atunci cand imi adreseaza intrebari pe care nu-i intereseaza catusi de putin. Se pare ca unii au in ADN-ul lor aceasta „virtute” de a-i enerva pe cei din jur cu intrebari cat se poate de idioate. Cele care pe mine ma dispera la maxim sunt: „cand te mariti?” si „cand faci copil?”.

Am o relatie serioasa de multi ani, asa ca unii au considerat ca este perfect normal sa-si permita sa ma ia la rost. Dar pentru ca mi-a fost rusine, n-am raspuns nimanui pana acum asa cum ar fi meritat. Nu stiu daca din bun simt sau pentru ca sunt proasta, insa cert este ca de azi inainte n-o sa mai procedez asa. Da, intentionez sa schimb replica si sa le raspund fix cum merita! Nu sunt frustrata, ci pur si simplu nu imi place sa dau socoteala in fata celor cu care n-am absolut nici o treaba!

Si sunt absolut convinsa ca nu sunt singura persoana de pe lumea asta care se confrunta cu intrebari idioate venit din partea celor care intreaba doar pentru ca le place sa afle can-can-uri. Pai si daca intreaba, propun sa le raspundem in asa fel incat alta data sa nu-si mai permita.

Nu ma deranjeaza sa ma intrebe cati ani am sau ce salariu castig, dar ma scot din sarite rau de tot cele 2 interogatii mentionate mai sus. Si tind sa cred ca oamenii care nu sunt capabili sa faca o alta conversatie in afara de copil sau casatorie, sunt de-a dreptul prosti/idioti.

Eu cu ce ma imbrac?

Vara este anotimpul in care imi pun cel mai des intrebarea asta. Fie ca trebuie sa merg la cumparaturi, la mama sau sa ma intalnesc cu prietenele mele in oras, zabovesc minute bune in sire gandindu-ma ce haine sa pun pe mine. Si am impresia ca niciodata n-am suficient de multe haine pentru a-mi satisface dorintele, asta desi sifonierul meu sta sa cada, e plin ochi cu o multime de articole de imbracaminte.

Analizand la rece situatia, tind sa cred ca mi se intampla asta exact in zilele alea in care afara sunt 35+ grade, de lesini pur si simplu de cald, iar disconfortul termic atinge cel mai inalt nivel. M-apuca nervii, imi pierd cheful de-a mai iesi undeva si de cele mai multe ori, ajung in mall in cautare de haine. 😀 Dar imi trece repede cand vad preturile, pentru ca am zis in urma cu ceva timp ca nu mai dau o caruta de bani pe toale, iar pana acum chiar am reusit sa ma tin de promisiune.

Si totusi, in fiecare vara trec prin astfel de momente, intrebandu-ma: dar eu cu ce ma imbrac? Nu sunt adepta fustelor si rochiilor, desi recunosc ca-mi plac si ma tenteaza ori de cate ori vad modele interesante. Mi-e mai comod sa trag pe mine niste jeansi sau pantaloni scurti, un tricou lejer si sandale in picioare. M-am invatat asa, pe stilul sport-casual si nu ies din el decat atunci cand am de onorat eveniment – lucru care se intampla destul de rar, gen de 2-3 ori pe an.

Ma apuca uneori cheful de cumparaturi si intru pe site-urile magazinelor online pentru a cauta reduceri. Adaug in cos ce-mi place si consider ca am nevoie, ma gandesc, mai ascult o melodie, iar apoi renunt, pentru ca realizez ca hainele alea nu-mi sunt neapart necesare, deci investitia in haine mai poate astepta. 😀 Si cred eu ca fac bine atat timp cat in sfonier am mormane de toale, unele dintre ele purtate doar de 2-3 ori.

Vou vi se intampla sa aveti impresia ca duceti lipsa de haine si ca nu aveti cu ce sa va imbracati? Cat de des patiti asta?

De ce sunt atat de scumpe apartamentele?

Am ramas cu gura cascata in momentul in care am vazut cat de mult au crescut preturile apartamentelor din Romania. Raportat la cat castiga un om de rand, achizitionarea unei locuinte cu banii cash reprezinta cu adevarat un vis frumos. Nu mi-a surs niciodata ideea de a face un imprumut la banca pentru a-mi cumpara o casa, insa la ce preturi practica dezvoltatorii in ziua de astazi pentru un apartament intr-un bloc nou, chiar mi se pare imposibil sa mi-l pot permite acum. Si am deja 30 de ani. Oare daca pana la 60 as reusi sa strang bani, ar trebui sa ma bucur?

Ca sa ma fac inteleseaza, vreau sa mentionez faptul ca eu atunci cand spun apartament ma refer la un apartament cu spatiu generos, minim 70 mp, nu la o debara de 40-50 mp. Apartamentele comuniste mi se par triste, in niciun caz n-as da o caruta de bani pe un astfel de cotet, indiferent de zona. In opinia mea, o zona buna nu este la fel de importanta precum suprafata locuintei, spre exemplu. Degeaba imi oferi un apartament in centrul orasului daca el are doar 35 mp. Nu radeti, chiar exista locuite cu 2 camere care au aceasta suprafata mizera!

Bun, acum sa nu va imaginati ca as da toate economiile de-o viata pe un apartament „rezidential” in camp, acolo unde bate pormbu-n geam, iar la asfalt ajungi doar cu cizmele de cauciuc atunci cand ploua! In niciun caz! Si totusi, o sa vedeti ca daca vreti ceva de mijloc, decent asa cum zic eu, cu asfalt, cu suprafata cat sa te poti desfasura ok, cu loc de parcare si cu tot ce include cuvantul „civilizat”, este foarte greu de gasit cu un pret rezonabil. Si ce e de facut in astfel de situatii? Stam in chirie sau facem imprumut la banca?

Sunt curioasa care este parerea voastra si cum ati procedat atunci cand v-ati achizitionat locuinta. Care sunt criteriile pe care ati pus pret, ce v-ati dorit sa aiba in primul rand? Stiati ca apartamentele noi in Romania costa cat cele din alte tari civilizate (asta in conditiile in care Spania, Franta sau Germania chiar ofera cartiere rezidentiale, nu glume proaste)?

Prea multe masini, prea mult fum

Daca in sezonul rece nu ies prea des prin casa la plimbare, vara situatia se schimba complet. Imi place la nebunie sa ma plimb pe jos, sa fac miscare si sa ma bucur de natura. Din fericire, picioarele ma tin si chiar pot face drumuri lungi fara a intampina probleme. Din pacate, masinile si gazele de esapament sunt cele care m-au impiedicat in ultima vreme sa ies din casa atat de des pe cat mi-as fi dorit, asa cum o faceam in anii din urma. Si nu locuiesc in Bucuresti, ci intr-un oras din privincine care dintr-o data s-a superaalomerat. E full de masini gioarse, cazane, epave.

Trist este ca nimeni nu observa efectele negative pe care le-a provocat inlaturarea taxei auto pentru inmatriculare. Suntem foate putini cei care spunem ca nu putem respira atunci cand mergem pe jos, iar acest aspect pe mine personal ma ingrijoreaza. Nu monitorizeaza nimeni calitatea aerului, nu constientizeaza nimeni ca ne facem rau singuri, nu luam nici o masura pentru a incerca sa remediem aceasta problema grava.

Ba din contra, de la o zi la alta apar tot mai multe masini. Diesel, evident! Ce arunca germanii, olandezii si alte natii mai destupate, care si-au dat seama la timp ca motorizarea electrica reprezinta viitorul, cumpara romanii si le iau de bune, fara sa se gandeasca macar un pic poluare sau sanatate. Nu neaparat a mea, dar a lor si a copiilor lor.

De curand mi-am cumparat trotineta electrica si incerc sa ma deplasez cu ea peste tot unde se poate. Reusesc astfel sa ma strecor mai repede prin trafic si totodata sa economisesc combustibil. Plus ca nu mai poluez, chiar daca masina mea este pe benzina si nu diesel. Ajut cum pot, dar sunt constienta ca ceea ce fac eu nu este suficient, si ca multi mai multi oameni ar trebui sa faca asta. Dar nu, lumea se incapataneaza sa mearga cu masina, chiar si pana la paine daca se poate.

Locuri de parcare n-avem, aer curat nici atat, bani de masini electrice nici vorba, dar flota harburilor creste pe zi ce trece.

Toate ciresele sa vina la mine!

Cred ca au trecut mai bine de 10 ani de cand nu am mai mancat cu asa pofta cirese. De fapt, daca stau bine si ma gandesc, cred ca din copilarie n-am mai pus gura pe nici o cireasa, de teama evidenta sa nu aiba „carne” la pachet. Si pentru ca nici nu aveam chef sa stau sa le desfac pe rand, dar nici sa le mananc cu frica, am renuntat complet la ele.

Asta pana vara aceasta, cand am inceput sa ma bucur din nou de gustul lor inconfundabil. Am nimerit niste cirese mari si carnoase, cumparate din piata, asa ca le-am mancat pe nerasuflate fara sa ma mai gandesc la ce-ar putea avea in interior. 😀

Sunt prea bune, iar eu le-am dus lipsa prea mult timp pentru a mai sta sa ma gandesc la altceva decat la cum sa fac sa le mananc mai repede! Si sunt bune rau, iar eu le-am dat de gust si nu ma mai pot opri din mancat. Nici nu vreti sa stiti ce repede se duc 2 kg, de parca nici n-ar fi fost!

Imi plac ciresele romanesti si pana acum am avut norocul sa gasesc in piata cirese vandute de babute de pe la noi. Desi am aparut nspe mii de glume pe Facebook legate de pretul cireselor, mie una nu mi se par deloc scumpe. N-am dat pe kilogram mai mult de 10 lei de cand a inceput sezonul, iar de pe la sfarsitul lui mai la noi in oras pretul cireselor este de 5-6 lei/kilogram. La mare am vazut ca preturile porneau de la 10 lei, dar oricum acolo sunt scumpe toate in sezon.

Deci, sa tot mananc cirese! Va rog, trimiteti toate ciresele la mine, trebuie sa reuperezi anii aia in care nu le-am simtit gustul … de fraiera ce-am fost! Voi mancati cirese, ce fructe preferate aveti?

Iubesc marea

Oare sunt singura persoana care iubeste marea prin toti porii? Oare sunt singura care viseaza sa aiba candva o casuta cocheta pe o plaja pustie? Probabil nu, dar voiam sa va anunt, in caz de nu stiati aceste detalii. 😀 Se zice ca oamenii care iubesc marea sunt, in general, oameni simpli care stiu sa se bucure de micile placeri ale vietii. Si dac-ar fi sa raportez aceasta afirmatie la mine, intr-adevar o pot confirma.

Iubesc marea in zilele in care plaja este aproape pustie, ador sa ma trezesc dimineata si s-o am in fata ochilor si la fel de mult imi place s-adorm privind luna cum se oglindeste in valurile ei. Ma linisteste pur si simplu si ma incarca cu energie pozitiva. Nu m-as satura niciodata s-o privesc sau sa aud cu se sparg valurile la tarm.

Dar pe cat de mult imi place sa merg la mare, pe atat de mult imi displace aglomeratia din sezonul estival. Nici nu vreau sa-mi imaginez ca simt locuitorii acestor orase turistice de la malul marii, vara, cand toata lumea se inghesuie imbulzeste peste tot. Vara litoralul nostru este de-a dreptul sufocat de turisti. Nu poti respira, nu poti circula civilizat, nu poti merge la cumparaturi, practic, totul o ia razna.

Deja am dat o fuga la malul marii la sfarsitul lui mai si mi-am propus sa revin la toamna pentru a ma bucura din nou de privelistea minunata pe care o ofera. Cand vine vorba de mers la mare sunt ca un copil mic ce urmeaza sa primeasca jucariile pe care si le doreste atat de mult. 😀